Definita cuvantului cazac
cazác (cazáci), s. m. – 1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s. f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s. f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s. m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cazac
mirác (-ci), s. m. – Băiat, flăcău. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, înv.; pare cultism. Vezi definitia »
dovleac – leguma ? Vezi definitia »
VRAC s. n. mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. (< fr. vrac) Vezi definitia »
OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
pârtác, pârtáce, s.n. (reg.) petic. Vezi definitia »