Definita cuvantului ceacîie
ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceacîie
BLASTOFTORÍE s.f. Degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat. [Gen. -iei. / < fr. blastophthorie, cf. gr. blastos – germen, phthora – putrezire]. Vezi definitia »
PNEUMOPLEUREZÍE s. f. boală care afectează plămânii și pleura. (< fr. pneumopleurésie) Vezi definitia »
CAROTENODERMÍE s. f. pigmentație gălbuie-roșiatică a tegumentelor, provocată de creșterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză. (< fr. caroténodermie) Vezi definitia »
FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »
nevoinicíe s.f. (înv.) incapacitate. Vezi definitia »