POZITIVÍSM s. n. 1. curent filozofic din sec. XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experiență și negând astfel posibilitatea cunoașterii esenței fenomenelor. 2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate. (< fr. positivisme) Vezi definitia »

JUNIMÍSM s. n. Mișcare culturală, literară și politică din a doua jumătate a sec. XIX, formată în jurul societății „Junimea” din Iași. – „Junimea” (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

MAHOMETÍSM s. n. (Înv.) Mahomedanism. – Din. fr. mahométisme. Vezi definitia »

INTERNAȚIONALÍSM s. n. 1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber-consimțită între națiuni popoare, țări etc. egale în drepturi, în scopul sprijinului reciproc. 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naționale trebuie să fie subordonate unui interes general, supranațional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. internationalisme. Vezi definitia »

CATALANÍSM, s.n. Mișcarea politică care susține independența Cataloniei față de Spania, separatismul catalan. – din. cat. catalanisme, sp. catalanismo. Vezi definitia »