OR¹- v. oro¹-. Vezi definitia »

TRANSDUCTÓR s.n. (Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (Telec.) Amplificator magnetic. [< fr. transducteur]. Vezi definitia »

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »

DIRECTÓR¹, -OÁRE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice) Vezi definitia »

artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfințită (artosul) Vezi definitia »