APTITUDINÁL, -Ă, aptitudinali, -e, adj. Referitor la aptitudine, de aptitudine. – Din engl. aptitudinal. Vezi definitia »

PRINCIPÁL, -Ă adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziție principală (și s.f.) = propoziție care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție dintr-o frază și care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis]. Vezi definitia »

POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual. Vezi definitia »

ANTÁL, antale, s. n. (Reg.) Butoi. – Ucr. antal. Vezi definitia »

ECHILATERÁL, -Ă adj. (Despre triunghiuri) Cu toate laturile egale. [Cf. fr. équilatéral, lat. aequus – egal, latus – latură]. Vezi definitia »