OCHELÁRI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din două bucăți de piele prinse de curelele laterale ale căpețelei și așezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să vadă lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane mărginite, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. – Din ochi¹ (după lat. ocularis). Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare. Vezi definitia »

tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam ... așa și. 2. ori ... ori, fic ... fic, sau ... sau. Vezi definitia »

păcurí, păcurésc, vb. IV refl. (reg.) a se face negru ca păcura; a se murdări. Vezi definitia »

sfarmuri, Vezi definitia »