Definita cuvantului strântori
strântorí, strântorésc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strântori
BOMBIERI, Enrico (n. 1940), matematician italian. Lucrări importante de geometrie algebrică și de ecuații cu derivate parțiale. Medalia Fields (1974). Vezi definitia »
desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție. Vezi definitia »
înacoperí, înacóper, vb. IV (înv.) a ascunde. Vezi definitia »
cercuri mici (le corespunzatoare paralelelor sferice care rezulta din intersectia sferei cu planul perpendiculare pe suprafata acesteia si respectiv pe diametrul ei) de pe sfera si imaginile lor de pe harta Vezi definitia »
APRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori). Vezi definitia »