ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ADÉCĂ adv. v. adică. Vezi definitia »

AVICULTÚRĂ s. f. (știință care se ocupă cu) creșterea păsărilor de curte. (< fr. aviculture) Vezi definitia »

ARTRORÍZĂ s. f. operație care urmărește a limita mișcările unei articulații. (< fr. arthrorise) Vezi definitia »

TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe]. Vezi definitia »