nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește). Vezi definitia »

NITRONATRÍT s.m. Nitrat de sodiu, care constituie componentul principal al salpetrului de Chile. [< fr. nitronatrite]. Vezi definitia »

CALCÍT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcătuiește calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite. Vezi definitia »

CIRIPÍT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi. Vezi definitia »

ACONÍT s.m. (Bot.) Plantă cu florile albastre și cu frunzele de un verde-închis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum]. Vezi definitia »