Definita cuvantului circumstanță
CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circumstanță
BÁNDĂ1 s. f. 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< fr. bande, it. bande, /3/ engl. band) Vezi definitia »
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță. Vezi definitia »
BATISFÉRĂ s.f. Nacelă sferică care permite omului să coboare la câteva sute de metri adâncime pentru cercetări submarine. [< fr. bathysphère, cf. gr. bathys – adânc, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină. Vezi definitia »
MACORTEÁȚĂ, macortețe, s. f. (Reg.) Strachină mare. – Ucr. macortet. Vezi definitia »