TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor¹ (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid) Vezi definitia »

SUBOXÍD s. m. oxid care conține mai puțin oxigen decât oxidul normal. (< germ. Suboxyd) Vezi definitia »

RAPÍD, -Ă I. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede. ◊ foarte înclinat, pieptiș. ♦ tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite. ◊ sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată. 2. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș. 3. (geol.) cataractă. (< fr. rapide, lat. rapidus) Vezi definitia »

BIPENATIFÍD, -Ă adj. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat. (< fr. bipennatifide) Vezi definitia »

CELULOÍD s. n. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din nitroceluloză și camfor, folosită la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor și a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd. Vezi definitia »