CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler. Vezi definitia »

Bascula, bascule s.f. Partea posterioara mobila a unei biciclete sau motociclete pe care se monteaza roata din spate si care foloseste la amortizarea socurilor. Vezi definitia »

Oala de fiert sub presiune (origine maghiara probabil). Vezi definitia »

ASOLÁ vb. tr. a cultiva pământul în asolamente. (< fr. assoler) Vezi definitia »

INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare. Vezi definitia »