débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic). Vezi definitia »

ZĂNGĂNÍT, -Ă, zăngăniți, -te, adj. v. ZĂNGĂNI. – [DEX '98] Vezi definitia »

BISULFÍT, bisulfiți, s. m. Sare a acidului sulfuros în care un singur atom de hidrogen e înlocuit cu un metal. – Fr. bisulfite. Vezi definitia »

RÂCÂÍT², -Ă, râcâiți, -te, adj. 1. Care este scormonit, scurmat, zgâriat. 2. Îndepărtat prin zgâriere. – V. râcâi. Vezi definitia »

RÂVNÍT, -Ă, râvniți, -te, adj. Dorit, poftit, pizmuit. [Var.: (reg.) râmnít, -ă adj.] – V. râvni. Vezi definitia »