pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. 3. ființă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită. Vezi definitia »

pâșpâiálă s.f. (reg.) 1. boală a vitelor și oilor (când se umflă de prea multă iarbă sau trifoi). 2. iarbă care provoacă pâșpâiala. Vezi definitia »

vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe Vezi definitia »

SPARTEÍNĂ s. f. alcaloid toxic din semințele unei plante exotice, analeptic, cardiac și diuretic. (< fr. spartéine) Vezi definitia »

FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »