EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius) Vezi definitia »

INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr. incantatoire]. Vezi definitia »

CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee. Vezi definitia »

AMÓNIU s. n. sg. Metal alcalin care se găsește numai în compuși. – Fr. ammonium. Vezi definitia »

tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (de armată sau de poliție). Vezi definitia »