VRAC s.n. Mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. ◊ În vrac (despre mărfuri) Așezate grămadă, fără ambalaj. [< fr. vrac, cf. ol. wrac – rău]. Vezi definitia »

pitac, pitaci s. m. pici, puști. Vezi definitia »

polomeác, poloméce, s.n. (înv. și reg.) căldare de aramă cositorită, de 10-12 litri, în care se păstrează apa de băut; găleată. Vezi definitia »

PAC¹ interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac. Vezi definitia »