POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor. Vezi definitia »

verzișor, verzișori s. m. (dim.) dolar. Vezi definitia »

NUDIFLÓR, -Ă adj. cu flori lipsite de înveliș. (< lat. nudiflorus) Vezi definitia »

PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, s. m. și f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur. Vezi definitia »

instinctor, instinctoare s. n. (er., glum.) penis. Vezi definitia »