ciubótă (ciubóte), s. f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. – 3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. – Var. ci(o)botă (și der.). Tc. çabata (de unde și it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s. m. (cizmar); ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s. f. (cizmărie); ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda). Vezi definitia »

postăvăríță, postăvăríțe, s.f. (înv.) femeie care face sau vinde postavuri; postăvăreasă. Vezi definitia »

nóstiță, nóstițe, s.f. (reg.) 1. cegă mică (până la 1 kg). 2. specie de pește. Vezi definitia »

ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance]. Vezi definitia »

PRENÓVĂ s. f. novă care, înaintea unei explozii interne, se prezintă ca o stea pitică albastră, fierbinte. (< germ. Pränova) Vezi definitia »