URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. – Urs + suf. -uleț. Vezi definitia »

junecúț, junecúți, s.m. (reg., înv.) tinerel. Vezi definitia »

ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. Vezi definitia »

BĂIUȚ, com. în jud. Maramureș, pe Lăpuș; 3.442 loc. (1991). Expl. de min. complexe. Panificație. Vezi definitia »

BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia). Vezi definitia »