Definita cuvantului perfect
PERFÉCT, -Ă adj. Care are toate calitățile; desăvârșit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (Gram.) Timp al verbului care arată o acțiune petrecută și încheiată în trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu perfect
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait]. Vezi definitia »
arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj. Vezi definitia »
SFERTODÓCT, -Ă, sfertodócți, adj., s.m. si f. care are cunostin e puține și superficiale (dar se consideră cult); v. incult, v. semidoct Vezi definitia »
obiect de pus la fete in marmota Vezi definitia »
DIRÉCT, -Ă adj. 1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. ◊ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct]. Vezi definitia »