Definita cuvantului perfectiv
PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu perfectiv
FOTOCONDUCTÍV adj. efect ~ = fotoconductibilitate; fotorezistiv. (< fr. photoconductif) Vezi definitia »
Comisiv, adj. – Fapta de a face, de a comite. (Fapt comisiv); comisiv ≠ omisiv. [drept civil] Vezi definitia »
SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif. Vezi definitia »
ONERATÍV, -Ă, onerativi, -e, adj. Care prevede in mod expres obligatia de a avea o anumita conduita Vezi definitia »
AMELIORATÍV, -Ă adj. Destinat a ameliora. [< fr. amélioratif]. Vezi definitia »