HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication. Vezi definitia »

RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation) Vezi definitia »

AREFLÉXIE, areflexii, s. f. (Med.) Absență a reflexelor. – Din fr. aréflexie. Vezi definitia »

ANTROPONOSOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bolile speciei umane. (< fr. anthroponosologie) Vezi definitia »