RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium]. Vezi definitia »

SUFRAGÍU¹, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s. m.] – Din tc. sofraci. Vezi definitia »

GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie) Vezi definitia »

burghiu, burghie s. n. penis. Vezi definitia »

AUTOȘASIU s. n. 1. șasiu pentru autovehicule. 2. șasiu lipsit de caroserie. (< auto² + șasiu) Vezi definitia »