gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide. Vezi definitia »

TUI¹, tuiuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi albe de cal, atârnate de o lance cu semiluna în vârf, constituind un semn distinctiv al unor înalți demnitari din fostul imperiu otoman și din țările vasale lui. ♦ Comandant, căpetenie. – Tc. tuğ. Vezi definitia »

ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a (se) căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui. Vezi definitia »

șurguluí, șurguluiésc, vb. IV (reg.) a năzui, a râvni. Vezi definitia »

șfăcuí, șfăcuiésc, vb. IV (reg.) a strânge cu șfacul. Vezi definitia »