SPETEÁLĂ, speteli, s. f. (Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). – Speti + suf. -eală. Vezi definitia »

SPITALAGIOÁICĂ, spitalagioaice, s. f. (Înv.) Infirmieră. – Din spitalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se găsește la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – algă, kyanos – albastru]. Vezi definitia »

MEGÉRĂ s.f. (Liv.) Femeie rea, arțăgoasă. [Var. mejeră s.f. / < fr. mégère, cf. Megera – una dintre cele trei Furii]. Vezi definitia »

fotrágă, fotráge, s.f. (reg.) lemn gros scobit, cu care se scoate piatra. Vezi definitia »