ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș. Vezi definitia »

URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². – Urcior² + suf. -uș. Vezi definitia »

BĂIÉȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie² + suf. -aș. Vezi definitia »

CÂRNÍȘ, cârnișuri, s. n. (Reg.) Întoarcere, cârmiș. – Din cârn + suf. -iș. Vezi definitia »

PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. Vezi definitia »