CONDÉNS, condensuri, s. n. 1. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului (1) de apă în combinație cu unele specii de ciuperci în pereții locuințelor. – Din condensare (derivat regresiv). Vezi definitia »

ABSCÓNS, -Ă adj. (Liv.) Greu de înțeles; ascuns, tainic. [< fr. abscons, cf. lat. absconsus]. Vezi definitia »

PRINS², -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde. Vezi definitia »

CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo]. Vezi definitia »

RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge. Vezi definitia »