OCCITÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan) Vezi definitia »

BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Din fr. brelan. Vezi definitia »

TALISMÁN s. n. amuletă. (< fr. talisman) Vezi definitia »

DIAFÁN¹, -Ă adj. 1. foarte puțin dens, lăsând lumina să străbată, fără a permite să se distingă clar formele și contururile; transparent, foarte subțire. 2. (despre oameni) palid, străveziu; fin. (< fr. diaphane) Vezi definitia »

XENOMÁN, -Ă, s.m., s.f. Xenofil. (din fr. xénomane) Vezi definitia »