ROMANIZÁNT, -Ă adj. Care urmărește romanizarea (limbii). [< romaniza]. Vezi definitia »

CICATRIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care favorizează o cicatrizare. [Cf. fr. cicatrisant]. Vezi definitia »

ACCÉNT, accente, s. n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus. Vezi definitia »

PRETENDÁNT, -Ă s.m. și f. v. pretendent. Vezi definitia »

HIGROBIÓNT s. n. plantă acvatică sau care crește în regiunile umede. (< germ. Hygrobion) Vezi definitia »