POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-. – Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis. Vezi definitia »

TENTAȚIÚNE s.f. v. tentație. Vezi definitia »

EXPLOATAȚIÚNE s.f. v. exploatație. Vezi definitia »

PREDOMINAȚIÚNE s.f. v. predominație. Vezi definitia »

GRAVITAȚIÚNE s.f. v. gravitație. Vezi definitia »