TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. ◊ Expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije. Vezi definitia »

EXCÍZIE s. f. 1. extirpare a unei porțiuni de țesut sau organ. 2. (tehn.) tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. (< fr. excision, lat. excisio) Vezi definitia »

PREDIGÉSTIE s. f. totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. (< fr. prédigestion) Vezi definitia »

ȘALAZÍE s.f. (Med.) Șalazion. [< fr. chalazie]. Vezi definitia »

știríe¹, s.f. (înv.) sterilitate (la animale). Vezi definitia »