RODÁNȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcații. – Din it. radancia. Vezi definitia »

JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Pop. și peior.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță.. Vezi definitia »

PENICILINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit penicilinorezistent. (< fr. pénicillino-résistance) Vezi definitia »

găínă (găíni), s. f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s. m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s. f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s. f. (ogradă; furtișag); găinușe, s. f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s. f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815. Vezi definitia »

OSTEOMATÓZĂ s. f. afecțiune prin formarea de osteoane intraarticulare. (< fr. ostéomatose) Vezi definitia »