DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis. Vezi definitia »

IMERSIÚNE s.f. 1. Afundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp; submersiune. ♦ Metodă de lucru în microscopie constând din introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid transparent pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. Intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp. [Pron. -si-u-, var. imersie s.f. / cf. fr. immersion, lat. immersio]. Vezi definitia »

DISIMILITÚDINE s. f. (Rar) Lipsă de asemănare; deosebire. – Din fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo. Vezi definitia »

ștérne s.n. pl. (reg.) grade militare. Vezi definitia »

CONTEMPLAȚIÚNE s.f. v. contemplație. Vezi definitia »