SCÂNTEIÉRE, scânteieri, s. f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă). ♦ Variație a strălucirii și a culorii stelelor. [Pr.: -te-ie-] – V. scânteia. Vezi definitia »

ABSTRÁGERE, abstrageri, s. f. (Rar) Acțiunea de a abstrage. Vezi definitia »

VANISÁRE s.f. (Text.) Procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite. [Cf. fr. vanisage]. Vezi definitia »

ZDROBITOÁRE s.f., (v. zdrobitor (II, 1)) g.-d. art. zdrobitórii; pl. zdrobitóri Vezi definitia »

ÎMPĂRȚÍRE, (operație aritmetică) 1. Operație inversă înmulțirii, cu limitări -împărțitor nul, cât fracționar- 2. (definiție derivată) Se dau două numere (un deîmpărțit și un împărțitor) și se cere un al treilea, numit cât, astfel ca deîmpărțitul să fie față de cât precum împărțitorul este față de unitate. sursă: Ion Ionescu de la Brazi Vezi definitia »