BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodajului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis. Vezi definitia »

DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité. Vezi definitia »

Este ostenit dupa o zi de munca Vezi definitia »

IRAȚIONALITÁTE s. f. însușire a ceea ce este irațional. (< fr. irrationalité) Vezi definitia »

TRUPÉȘTE adv. Din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fizicește. – Trup + suf. -ește. Vezi definitia »