Definita cuvantului sucnă
súcnă, súcne, s.f. 1. (înv. și pop.) 1. fustă simplă; rochie dreaptă; obiect de îmbrăcăminte femeiesc (din lână sau din alt material gros). 2. (reg.) șorț. 3. v(pop.; în compuse) sucnă-murgă = personaj mitologic din povești.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sucnă
PORFIRÍNĂ s.f. Substanță care se găsește în hemoglobină și în clorofilă. [< fr. porphyrine]. Vezi definitia »
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence. Vezi definitia »
CORPOLÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi corpolent. [Cf. lat. corpulentia, fr. corpulence, it. corpulenza]. Vezi definitia »
-THECĂ v. -tecă. Vezi definitia »
ghioágă (ghioáge), s. f. – Măciucă. – Var. (înv.) ghigă, ghegă, ghioacă. Mr. cl’oagă, gl’ogă. Origine obscură. Se pleacă de obicei de la lat. clāva (Hasdeu, Col. lui Traian, III; DAR), al cărui rezultat ar fi *ghie; pentru al doilea element nesatisfăcător explicat, cf. buturugă, bîzdoagă, măciucă. Totuși, explicația nu este convingătoare; pare preferabil să se presupună un *ghiob (‹ gheb?) cu varianta f., ca moț, moacă, boț, boacă; pentru variația consonantică, cf. ghiborț, ghigorț, precum și ghidănac, s. n. (Olt., măciucă), probabil în loc de *ghibănac. Der. din lat. *clāvica (Weigand, Jb., XII, 109; cf. REW 1978 și Pascu, Beiträge, 9), din lat. *globica (Giuglea, Dacor., IV, 1554), sau din sl. glogŭ (Miklosich, Consonantismus, II, 57), nu pare posibilă. Alb. kljokë trebuie să provină din mr.; bg. gega (cf. Romansky 105) și ngr. γλογίά „lance” depind evident de rom. – Der. ghigar, s. m. (înv., porcar, cioban); ghiogar, s. m. (bătăuș). Vezi definitia »