ETEROGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Anomalie organică; eterogenie. 2. Teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles. [Var. heterogeneză s.f. / < fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros – altul, genesis – naștere]. Vezi definitia »

luțắrnă (= lucernă) s. f. (pl. – ) Vezi definitia »

MOȘULÍCĂ, moșulici, s. m. (Fam.; folosit adesea ca apelativ) Moșuleț. – Moș + suf. -ulică. Vezi definitia »

CUTIÚȚĂ, cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1). [Pr.: -ti-u-] – Cutie + suf. -uță. Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »