NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif]. Vezi definitia »

REMUNERATÍV, -Ă adj. care servește pentru remunerare. ◊ profitabil. (< engl. remunerative) Vezi definitia »

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. Vezi definitia »

ADOPTÍV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus) Vezi definitia »

KEDÍV, kedívi, s.m. Titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914. (cf. fr. khédive) [def. MDN] Vezi definitia »