MÁXIM², -Ă I. adj. 1. cel mai mare (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); maximal. 2. ilustrată ~ă = piesă filatelică ce trebuie să realizeze o concordanță deplină între imaginea de pe ilustrată, marca poștală aplicată pe fața vederii și ștampila obliterantă a poștei. II. s. f. (mat.) valoarea cea mai mare, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ (met.) centru de înaltă presiune atmosferică. (< lat. maximus, fr. maxime) Vezi definitia »

PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma) Vezi definitia »

PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus) Vezi definitia »

PROZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut fals rezultat din împletirea hifelor miceliene. [Cf. it. prosenchima, germ. Prosenchym < gr. pros – înainte, enchyma – amestec]. Vezi definitia »

PALIM- v. palin-. Vezi definitia »