ÁFIN¹, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. Vezi definitia »

ZOLLVEREIN s.n. Denumirea germană a „uniunii vamale”, care a precedat unitatea politică. [Pron. țol-fe-ráin. / < germ. Zollverein]. Vezi definitia »

vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus). Vezi definitia »

stainváin s.n. (înv.) amestec sedimentar de pe fundul vaselor cu vin, care conține tartrat de potasiu; tartru. Vezi definitia »

VETURÍN s.m. (Liv.) Conducător al unei trăsuri; birjar. [< it. vetturino]. Vezi definitia »