leáfă (léfi), s. f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat). Vezi definitia »

meseriașă, meseriașe s. f. 1. (eufem.) prostituată de mare clasă, în stare să satisfacă orice tip de clientelă. 2. parteneră de sex versată în tehnicile erotice. Vezi definitia »

1.Substanță organică naturală care conține carbon, hidrogen și oxigen, reprezentând un constituent fundamental al materiei vii și având un rol important în metabolism; hidrat de carbon, carbohidrat. – Din fr. glucide. 2.Carbohidratii sunt lanturi de mici parti de zahar si reprezinta principala sursa de energie a organismului. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka]. Vezi definitia »

ȘIFONIÉRĂ s. f. v. șifonier. Vezi definitia »