CRONOLOGÍE s.f. Indicare a unor fapte în ordine cronologică; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplină care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor istorice. ♦ Listă cuprinzând o succesiune cronologică. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

INSONORIZÁȚIE s. f. insonorizare. (< fr. insonorisation) Vezi definitia »

TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie. Vezi definitia »

NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție. Vezi definitia »

HIPOOVARÍE s.f. (Med.) Disfuncție endocrină ovariană. [Pron. -po-o-, gen. -iei. / < fr. hypo-ovarie]. Vezi definitia »