Definita cuvantului cealma
cealmá (cealmále), s. f. – 1. Turban. – 2. (Banat) Coc. – Mr. cialmă, megl. čalmă. Tc. çalma (Șeineanu, II, 120; Lokotsch 388). cf. sl. čalma „pălărie”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cealma
SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer. Vezi definitia »
forma de oxid de fier cu proprietati magnetice (fct de componenta elementara-vz si hematita) Vezi definitia »
SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma. Vezi definitia »
vătămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vátăm, 2 sg. vátămi, 3 vátămă; conj. prez. 3 să vátăme Vezi definitia »
clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor. Vezi definitia »