Definita cuvantului ceanac
ceanác (-enáce), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceanac
ZLAMÁC, zlamáce, s. n. ~ (din bg., sb. slamak < sl. slama = paie) Vezi definitia »
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. Vezi definitia »
SLAMÁC, slamáce, s. n. (Var.) Zlamac. (cf. zlamac) Vezi definitia »
măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie). Vezi definitia »
SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak) Vezi definitia »