Definita cuvantului ceapă
ceápă (cépe), s. f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. țeapă, megl. țępă. Lat. caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s. m. (vînzător de ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s. n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s. f. (loc semănat cu ceapă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceapă
ȚARIGRĂDEÁNCĂ, țarigrădence, s. f. (Înv.) Locuitoare a Țarigradului. – Țarigrădean + suf. -că. Vezi definitia »
păvúță, păvúțe, s.f. (reg.) petecel, clinișor, păviță (așezat la subsoara cămășii). Vezi definitia »
cumbáră, cumbări, s.f. (reg.) cumătră, nașă, nănașă. Vezi definitia »
ZĂVÓLNIȚĂ, zăvolniți, s. f. (Reg.) Curelușă care ține suflecate mânecile cămășii. – Et. nec. Vezi definitia »
IMPENITÉNȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence) Vezi definitia »