INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi]. Vezi definitia »

INDUCȚIÚNE s.f. v. inducție. Vezi definitia »

abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio) Vezi definitia »

VIZIÚNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio) Vezi definitia »

RECEPȚIÚNE s.f. v. recepție. Vezi definitia »