OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage. Vezi definitia »

MARCÁJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaștere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constând din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeți, forme geometrice sau inscripții) pe suprafața căii rutiere, pe borduri, pe stâlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spațiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acțiunea de a marca (3). ◊ Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o competiție. [Cf. fr. marquage]. Vezi definitia »

ESOFAGOTUBÁJ s. n. tubaj esofagian. (< fr. oesophago- tubage) Vezi definitia »

DRAGÁJ s. n. Dragare. – Din fr. dragage. Vezi definitia »

FARDÁJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord având rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage]. Vezi definitia »