Definita cuvantului peremptoriu
PEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [Pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu peremptoriu
piligíu, piligíi, s.m. (înv. și fam.) om bețiv. Vezi definitia »
propriu Vezi definitia »
mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor. Vezi definitia »
baciu Vezi definitia »
AMÓNIU s.n. Radical monovalent care nu a fost obținut în stare liberă și care, în combinațiile sale, se comportă ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium]. Vezi definitia »