pietreálă, pietréli, s.f. (reg.) 1. boală caracterizată prin întărirea unui organ sau a unei părți a corpului. 2. soluție preparată din zeamă de varză în care s-a dizolvat piatră-acră, folosită la fixarea culorilor pe ouăle încondeiate de Paști. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s. f. Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose. Vezi definitia »

LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka. Vezi definitia »

CICÁLĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ s.f. Amidă a acidului acetic. [< fr. acétamide]. Vezi definitia »