nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20). Vezi definitia »

TRÉNCICOT s.n. Trenci. [< engl. trench-coat]. Vezi definitia »

spitaliót, spitalióți, s.m. (înv.) infirmier. Vezi definitia »

taragot, taragoturi s. n. penis. Vezi definitia »

ȘROT s.n. 1. Primul produs (cel mai grosolan) rezultat de la măcinarea grâului. 2. Material alcătuit din resturile de semințe oleaginoase rezultate după extragerea uleiului, folosit ca hrană pentru vite. [< germ. Schrot]. Vezi definitia »